USR-ul nu merge de două ori la apă

Nepoziționarea ideologică a băgat, anul trecut, USR-ul în Parlament. Eventuala nepoziționare ideologică, la următoarele alegeri, îl va lăsa în afara acestuia. Pare paradoxal, dar nu e, fiindcă situațiile diferă.

În 2016, USR-ul reprezenta prima tentativă de a pătrunde în Parlamentul României a unei grupări din care nu făceau parte foști membri ai PSD sau PNL. Venea la destul de puțină vreme după ce Partidul Piraților reușise să atace, cu succes, la Curtea Constituțională, cea mai restrictivă lege a partidelor din Uniunea Europeană. Între timp, partidele tradiționale puseseră alte piedici în calea partidelor noi: listele de semnături și obligativitatea de a candida în mai multe circumscripții. USR-ul era cel mai bine plasat dintre nou înființați, așa că toată lumea a acceptat tacit să devină o umbrelă pentru tot felul de grupări mai mici, POL și Pentru Iași fiind cele mai evidente.

Faptul că USR-ul n-avea o ideologie clară era, în acel moment, un avantaj, fiindcă atât PSD, cât și – ceva mai discret –, PNL, preferau un Parlament fără noii veniți. Primii, findcă fuseseră colegi destulă vreme cu PNL-ul și știau că-s din același aluat cu ei, putea să se înțeleagă ușor cu ei pe sub masă, cei din urmă fiindcă știau că USR-ul putea deveni principalul lor contracandidat pe piața anti-PSD-istă. Să nu uită că PNL au preferat să lase Bucureștiul pe mâna lui Firea, decât să-i dea un sprijin lui Nicușor Dan, prin retragerea lui Predoiu. Ar fi creat o platformă prea puternică pentru un contracandidat – pe Firea o puteau gestiona.

După alegeri însă, era destul de evident pentru toată lumea că era nevoie de o clarificare ideologică în USR – și că era timp pentru asta, următoarele alegeri fiind în 2019. Chiar europarlamentare, un moment care obligă la clarificare ideologică – în Parlamentul European un partid trebuie să se înscrie în grupul parlamentar al unei familii politice.

Până și Nicușor Dan a recunoscut această situație atunci când, într-un interviu, a vorbit de un posibil viitor split al partidului. Între timp, PNL-ul a îmbrățișat definitiv cauza conservatoare, lăsând liber culoarul liberal de pe scena politică (sau, mă rog, lăsându-i-l lui Tăriceanu, care nu prea se pune), lucru sesizat limpede de analiza lui Barbu Mateeescu. Problema a fost însă la nivelul fondatorilor – destui USB-iști erau conservatori hardcore, Clotilde Armand și  Sergiu Moroianu au fost cei mai vizibili, în primă fază, dar au ieșit rapid în față și Andrușceac și gașca de la Sectorul 4. Aceștia au mai atras pe alții ca ei în partid, iar Nicușor Dan, a cărei poziție ideologică e încă neclară, încearcă împăcarea acestora cu tabăra, ceva mai largă, a adepților societății deschise. Profitând de recunoștința multor membri pentru că i-a trecut pragul electoral și având și un grup hardcore de fani care-ar face orice pentru el, Nicușor a luat ostatec partidul și încearcă să-l transforme într-o cochilie pentru un fel de aluat politic eclectic. Cel mai probabil, va reuși asta, la referendumul intern care se încheie azi, se va întoarce victorios în partid. Până la următoarea criză politică.

Problema e că, pe termen lung, nu poți rezista pe piața politică dacă ai obiective limitate. Anti-corupția e un obiectiv nobil, dar nu e un panaceu universal. Ba chiar atrage, din păcate, indivizi dubioși, care ar abandona destul alte libertăți în numele anti-corupției cu orice preț – n-ai cum să-i filtrezi dacă verificările pe care le faci la intrarea în partid sunt exclusiv la nivelul “e cinsitit” și “n-a fost politician”. Varianta “noi nu suntem PSD” a fost vândută, cu destul succes, de PNL și partidele pe care le-a înghițit de-a lungul timpului, de la PNȚ-CD la PDL, dar a îndepărtat de politică destui potențiali votanți – chiar cei pe care se bazează USR. Nu-i aduci înapoi doar promițând că tut nu furi, ca nenorociții ăilalți.

Până în 2019, la primele alegeri, mai sunt doi ani. Vremurile sunt tulburi, iar apariția altor teme de discuție care să pice fix pe falia tot mai evidentă dintre iliberalism și societatea deschisă e nu doar posibilă, e inevitabilă. Chiar dacă USR supraviețuiește nepoziționării față de referendum – puțin probabil, mai ales dacă referendumul chiar se va întâmpla –, nu va supraviețui viitoarei confruntări interne adusă de cine știe ce temă mai apare pe aceeași direcție. Între timp, vor apărea alte grupări politice care vor ataca zonele neacoperite de USR, dar probabil și cei pe care vrea să-i păstreze acum Nicușor, conservatorii, vor prefera să se îndrepte spre un PNL tot mai apropiat de valorile lor. Rămâne de văzut cum cum se va vota azi, dar presimt că telenovela se va prelungi – și destui foști votanți USR nu sunt fani ai telenovelelor.