Primul rând de alegeri

Până la prezidențiale, mai avem un rând de alegeri. În mod tradițional, europarlamentarele au o prezență redusă, în ciuda ușurinței de a vota mai mare ca la alte scrutinuri, poate și datorită listelor pline de sinecuriști. Însă, anul acesta alegerile astea sunt importante din mai multe motive.

La nivel local, e de văzut cum vor performa partidele noi, dacă se vor alia în vreun fel și în ce familie europeană vor intra. Un scor bun pentru USR și/sau PLUS l-ar putea scoate pe Tăriceanu din ALDE (familia politică europeană, nu partidul).

Mai e de urmărit și ce va face PNL-ul, acum partid popular, cu anunțata recuperare a lui Antonescu (și Blaga, dar mai puțin grav) și cum va afecta asta potențialele alianțe post alegeri și campania de la prezidențiale.

Va fi testat și PSD-ul, dar partea oarecum ironică e că un scor prost nu afectează în mod direct guvernarea și e chiar posibil ca multă lume să fie dezamăgită dacă Dragnea rămâne la putere chiar și cu niște procente proaste – faptul că parlamentarele sunt ultimele din ciclul ăsta nu-i prea pozitiv.

Bonus points pentru discuția despre alegerile locale care se va cam suprapune cu alegerile astea. Conform deciziilor CC, legile electorale nu pot fi modificate cu mai puțin de un an înainte de alegeri, deci posibilitatea unor locale în două tururi de scrutin e din ce în ce mai mică.

La nivel european, sunt primele alegeri fără UK și primele în care pericolul populismului planează asupra Europei (și, până la urmă, asupra viitorului UE). Mă aștept la o creștere a populiștilor și chiar la niște uniuni contra naturii, pe stil italian.