E frumos acum, după alegeri. Ne-am liniștit. A ieșit băiatul ăla care ne plăcea ceva mai mult, nu ăla care nu ne plăcea deloc. E drept, acum ne conduc amândoi, dar asta e, răbdăm doi ani și o să fie bine.

O să fie bine pe dracu.

Da, am evitat partidul unic, dar ne îndreptăm vertiginos spre un sistem politic cu două partide, ba chiar unii dintre noi pun umărul la asta. Se tot vorbește de reformă, dar se uită niște lucruri. Cum ar fi faptul că trebuie să schimbăm legea electorală până în toamnă, altfel alegerile din 2016 se vor desfășura după sistemul actual, ăla care ne-a adus acum peste 500 de parlamentari. Așa a decis Curtea Constituțională – un an de grație, că prea schimbam sistemul după fiecare alegeri.

Până în toamnă mai e, nu-i așa? O fi, dar să nu uităm că toată lumea are idei care de care mai crețe, dar nimeni nu vrea să aplice un referendum de care se fac cu toții că au uitat. În 2009, românii au zis că vor Parlament cu o cameră și maximum 300 de deputați. Toată lumea vrea două camere și câțiva deputăței în plus, acolo, de sămânțâ. Există riscul să dăm o lege până în toamnă și să ne trezim că vine Curtea și spune că totuși ar trebui totuși să respectăm naibii referendumul ăla. Back to square one – alegeri după sistemul vechi și în 2016.

Și chiar dacă o schimbăm la timp, partide noi n-o să prea avem, că toată lume a uitat de promisiunea că o să facme partide cu 3 oameni (hai, 500 cel mult). Declarațiile din ultima vreme despre ce vor guvernații să schimbe vorbesc de legea electorală, de cum votăm în doaspora, de vot prin corespondență, de finanțarea partidelor. Foarte bine, dar nu e suficient.

Fiindcă de legea extrem de restrictivă a partidelor politice au uitat, convenabil, toți. Fix aia pe care o pot schimba cel mai ușor, dar le poate crea cele mai multe probleme. Și poate ar trebui să îi tragă cineva de mânecă.