M-am săturat de “toţi sunt la fel”, “hai să scăpăm de ăştia, să aducem unii noi”, “USL-PDL aceeaşi mizerie” şi alte iacobinisme din astea. I-au dat unii jos pe comunişti în ‘89, le-au desfiinţat şi partidul şi ghici cine planta panseluţe cu minerii prin Piaţa Universităţii şase luni mai târziu. Aceiaşi oameni vechi în partide nou-nouţe. Visul oportunistului de pretutindeni, de a putea pretinde că-i curat şi uscat.

M-am săturat de întrebarea: “Cum e posibil să facă asemenea măgării?”. Pe bune, e prima dată când te-ai înfruntat cu PSD-ul? Întrebarea corectă e “Cum de au aşteptat atât?”. Orice om care a urmărit cât de cât viaţa politică ştia care e ţelul suprem al ăstora, mai puţin crăciunii care n-au apucat să se documenteze, ocupaţi să studieze doar teoria.

M-am săturat şi de discuţiile despre Crăciun, dacă e cinstit sau nu e. Omul îşi construieşte viitoarea carieră politică sau de ONG-ist pe spinarea protestelor astea. Va fi ori un viitor Adomniţei, ori un viitor Pârvulescu – mai degrabă al doilea, că tot s-au împrietenit în comisia pentru schimbarea Constituţiei.

M-am săturat de “nu mai vreau răul cel mai mic”. Fiindcă nu-l vreţi pe cel mai mic, l-aţi ales pe cel mai mare. Urmează, în ritmul ăsta, vreun Dan Diaconescu sau Vadim, că doar ăştia n-au prins guvernare.

M-am săturat de oameni care nu înţeleg rolul unui partid, dar protestează doar duminica. Păi fix ăsta e rolul lui, să poată sări în sus oricând, că tu n-ai timp decât când nu munceşti şi nu-s petreceri.

M-am săturat de cei indignaţi că nu-i bagă Antena 3 sau RTV-ul în seamă. Fiindcă, dacă mai ai vreo pretenţie de la ăştia, înseamnă că nu te deranjează minciuna, ci faptul că nu mint pentru cauza ta.

M-am săturat de cei care nu-şi asumă rolul de lideri, de frica lăturilor care li s-au aruncat în cap, dar nu pot înţelege prin ce-au trecut alţii care au avut curaj să se bage în cloaca politică şi-au sunt trecuţi la “aceeaşi mizerie”.

M-am săturat de Salvăm Roşia Montană fără Monica Macovei, deşi ea scria despre măgăriile de acolo pe vremea când lumea încă nu ştia unde-i Fân Fest-ul pe hartă.

M-am săturat să-i tot băgaţi pe toţi în aceeaşi cloacă. Luaţi-i rând pe rând de mânuţă, unul câte unul, verificaţi-i, întrebaţi-i, înfruntaţi-i, ameninţaţi-i… Din 500 şi ceva de parlamentari, 30 şi de europarlamentari, vreo 1000 şi ceva de primari şi ce alţi politicieni or mai exista, s-or găsi şi vreo 10-15 mai de Doamne-ajută. După ce-i găsiţi pe ăia, puneţi-i la treabă pentru voi. acum, nu la următoarele alegeri. Promiteţi-le un vot, dacă-şi fac treaba satisfăcător. S-ar putea să meargă mai bine decât credeţi. Hai să inversăm puţin treaba cu “votul întâi, promisiunile pe urmă”.

Şi dacă mă întreabă cineva de ce trebuie făcut asta, o să spun un singur lucru: diferenţa dintre Kiev şi Bucureşti nu e 100.000 vs. 5.000, ci faptul că ei şi-au pus politicienii la treabă.