Zilele astea s-a supărat rău de tot lumea pe net fiindcă nu au apărut campanii care să condamne atacul terorist de la Garissa, Kenya, la fel de vocale precum cele de după atentatul de la Paris. Cumva vina nu e a publicului de pe Facebook că nu a găsit timp să folosească haștagul potrivit, ci a liderilor occidentali care nu s-a indigat suficient și nu au participat la un marș de protest în capitala Kenyei (chit că nu a fost organizat un asemnea marș și nu i-a invitat nimeni acolo). Evident, și presa e de vină – s-a indignat mai puțin de data asta.

Există o explicație simplă pentru asta și nu are nici o legătură cu vreo ipocrizie. Pur și simplu acționează factorul “aș fi putut fi eu”. În cazul Parisului, factorul ăsta s-a apropiat lejer de 100% nivel de alertă, mai ales în cazul jurnaliștilor, în cazul atentatului din Kenya nu și-a închipuit nimeni că ar fi într-un pericol similar. Așa funcționează empatia și, când o extrapolezi la milioanele de oameni de pe Facebook vei avea “supriza” să ai reacții diferite la întâmpări aparent similare. Mutarea vinei de la niște islamiști fanatici la cei care n-au acționat cum îți închipui tu că ar trebui să o facă e nu doar neproductivă, e de-a dreptul stupidă. 

Unii au plusat chiar și au încercat să repete meme-ul “Je suis Charlie” postând fotografii grafice cu studenții măcelăriți în acel masacru, fără a se întreba de ce nu au văzut nicăieri imagini cu jurnaliștii de la Paris întinși pe jos în redacția Chiarlie Hebdo. Nu are legătură cu protejarea stomacului sensibil al publicului occidental, e vorba de bunul simț care îți spune că trupurile oamenilor ăia care au murit fără nici o vină n-ar trebui să devină postere și “arme” pentru tot felul de campanii politice.

***

Acum vreo săptămână era o indignare similară legată de faptul că presa s-a abținut să-l declare pe Andreas Lubitz terorist. Nu faptul că nu a existat o motivație ideologică, vreo afiliere politică sau religioasă de orice fel, vreo revendicare au făcut să nu fie folosit acest termen, ci faptul că nu era musulman. 

Ei bine, da, există un bias care îi face pe ziariști să spună că un incident în care e implicat un musulman ar putea fi unul terorist. Dar acel bias nu e unul scos așa, din mânecă, mai degrabă are legătură cu faptul că aproape nu există zi din ultimii 10-15 ani în care să nu auzi de câte un atentat terorist efectuat în numele Islamului, de cele mai multe ori împotriva altor musulmani.