image

Mi-a luat destulă vreme să găsesc, pe netul de la noi sau de aiurea, texte cât de cât echilibrate despre gazele de șist. Tema e controversată, iar lobby-ul puternic, pro sau contra, a atins inclusiv publicații serioase. În general, lumea are tendința de a se poziționa față de subiect în funcție de modul în care văd lucrurile cei cu o orientare politică similară.

Într-un final, am optat pentru un text de pe Guardian, fiindcă în Anglia disputa a început ceva mai de mult, o dată cu primele explorări. În România însă, discuțiile se duc la un alt nivel, ceva mai isteric, iar calea de mijloc pare departe de tot.

Opțiunea "bad, bad, bad" – cutremure, cancer, apocalipsă

În varianta isteric-ecologistă, fracking-ul e vinovat de toate relele, de la cutremure, apă infestată și până la cancer și alte boli dubioase. Totul e nasol, cazuri izolate devin norma, iar documentarul GasLand e noua Biblie.

Argumentele nu prea funcționează aici. Avem o combinație de tehnologii deja folosite, iar riscurile nu pot crește exponențial de la variantele convenționale de exploatare la cele neconvenționale. Evident că există riscuri, dar cei care au optat pentru opțiunea apocaliptică nu vor să discute metode de prevenire și reducere, nu acceptă decât “nu se face”.

Opțiunea "lumea e rea"- dar verde

E o variantă a poveștii de mai sus, dar nu e doar cu zguduieli și cancer, ci e cu evrei, masoni, iluminați, soroși, capitaliști veroși din America etc, șamd, șa…

Versiunea merge mână în mână cu bentițe tricolore, călugări bărboși crescuți la Petru Vodă, “Ridică-te Gheorghe…”, diverse idei cu rădăcini în scrierile lui Nae Ionescu și are un interes acut pentru creșterea procentului de verde în haute couture-ul protestatar.

Opțiunea "big bad wolf" – ne mănâncă rușii

E varianta opusă primeia, în care sondele o să crească ca floricelele, perfect integrate în peisaj și cu riscuri zero, iar noi o să fim independenți energetic și n-o să mai luăm gaze de la ruși, care își folosesc resursele ca să se joace de-a superputerea.

Doar că asta se va întâmpla peste câțiva ani și întreg calculul se bazează pe ecuație simplă gaze de șist extrase la noi + transport pe distanțe scurte < gaze ușor de extras din Siberia + transport peste jumătate din Europa + taxa de mârlan pusă de ruși. Doar că rușii, mârlani fiind, s-ar putea să pună taxa aia zero, sau chiar să vândă la preț de dumping, deci riscăm să ajungem la discuții despre protecționism peste un deceniu.

Opțiunea "să dăm subsolul înapoi" – și nu doar beciurile

Cealaltă variantă de dreapta, care zice că omul ar fi mai dispus să lase americanul să monteze sonda dacă profitul ar ajunge la el și nu la stat. 

Doar că asta presupune schimbarea Constituției (și am văzut ce idei crețe au politicienii pentru cărțulia asta) și a întregii paradigme pe care s-a bazat industria extractivă autohtonă (și europeană) în ultima sută și ceva de ani.

Varianta gri și plicticoasă,…

…spre care tind, îmi spune că, dacă am avea reglementări coerente și organisme de control serioase, extragerea gazelor de șist n-ar mai deranja atâta lumea. Ne întoarcem deci la încrederea în capacitatea statului român de a face ceva (orice) ca lumea. 

Dar, cum la putere avem niște domni care cu câteva luni înaintea cățărării pe scaunul de la Victoria erau cei mai agitați protestatari anti-fracking, iar acum sunt niște susținători fervenți, s-a dus de mult încrederea în ei. 

Pe scurt, cu politicieni responsabili, care măcar încearcă să-și respecte mandatul dat de alegători, cu politici publice coerente, cu reglementări corecte, cu supraveghere credibilă, se poate face ceva bun. Doar că noi nu luăm notă de trecere la nici una dintre categoriile de mai sus și, din păcate, nu e doar vina politicienilor aici.