Hai să vedem și părțile pozitive ale referendumului, dacă tot se va întâmpla.
E evident că strategia Coaliției pentru Familie de a folosi homofobia drept cel mai mic numitor comun pentru a strânge la un loc pe toți bigoții, de la putiniști la scribii ilediști, a funcționat. Orice vom spune noi, oamenii ăștia urăsc suficient cât să-și justifice votul prin “iubirea de tradiție”, “grija față de copii”, “așa zice popa”, “conservatorism înainte de toate” sau ce mai vor ei.
Să se ducă la vot și să se numere, deci!
Pentru că, ăsta e maximul pe care-l pot obține. Un referendum inutil, care mută o interdicție din Codul Civil în Constituție, fără să împiedice în fapt absolut nimic (parteneriatul civil poate fi aprobat, bine merci, a doua zi), a fost singura metodă a CpF-iștilor de a găsi tracțiune publică. De la numărul pe care-l vor obține pe 7 octombrie (de care nu sunt oricum prea siguri, altfel n-ar face sluj la PSD pentru încă o zi de vot), nu pot aplica decât semnul minus pentru orice alt subiect ar aduce în discursul public.
În plus, fiindcă PSD, PNL, ALDE, PMP sau UDMR s-au grăbit să sară în barca referendumului, visul lui Gheorgiu de a reînvia PNȚCD-ul cu ocazia referendumului e mort. Nici un partid nu va obține vreun câștig politic pentru că e de acord cu referendumul și nici un partid nou nu poate apărea sprijinind tema CpF-istă, e prea aglomerată piața.
Singurii care au de câștigat sunt cei de la USR, oricât de surpinzător li se va părea habotnicilor cu ochelari de cal, fiindcă a fost singurul partid parlamentar care s-a opus referendumului, primind practic pe tavă o temă politică de care toți ceilalți s-au ferit ca de un cartof fierbinte, fără să fie siguri de ce procent se va prezenta la vot.
Într-un final, s-ar putea să dea cu plus pentru cine nu era pregătit.
