Alegerile de acum câteva zile au consemnat eșecul definitiv al PSD-ului ca partid de stânga. Aici trebuie să dau dreptate celor de pe Critic Atac, partidul (încă) de guvernământ nu e un reprezentat al stângii. Nici a stângii lor, nici a stângii europene, nici măcar a stângii alea dubioase a lui Iliescu. Până și Ponta a cârâit, acum vreo săptămână, despre măsurile de centru-dreapta pe care le-a luat.

Mai ales că un milion de voturi în plus pentru candidatul dreptei au venit, duminica trecută, și de la destul de mulți oameni care, în mod normal, ar fi fost de stânga. Ecologiștii enervați de Roșia Montană nu-s de dreapta. Tinerii indignați de evacuările dubioase sau de zidurile primarilor rasiști ar fi de stânga în Anglia, Franța sau SUA. De fapt, orice ai zice, protestele „cool" din ultimii trei ani au fost generate, în proporție de 90%, de probleme de stânga.

Și, cu toate astea, au adus la putere un reprezentat al popularilor europeni – dreapta cea mai pură.

O explicație bună a acestei schizofrenii ideologice a dat-o Mihai Damian pe Contribut​ors. Stânga și dreapta de la noi nu prea au treabă cu cele de afară – în afara afilierilor din Parlamentul European – la nivelul principalelor lucruri care le diferențiază. Stânga e naționalistă și conservatoare, perpetuând stilul unor sisteme de putere moștenite din comunism, dreapta e moralistă și legalistă, încercând (sau mimând) schimbarea unor mentalități.

În 2012, PSD-ul venea la putere pe un val de proteste condus de o generație care abia ieșise din cluburi și dăduse nas cu politica – alții, mai pățiți, încercau să le explice de ce nu e bine să se bucure că scapă de Boc, era un lup mai mare care-i aștepta după colț. Băieții din actualul partid al înfrântului din weekend s-au bucurat de pleașcă și s-au pus pe ce știau mai bine – măgării legislative, furăciuni și blocaje, propagandă și alte povești –, visându-se la putere pentru minimum zece ani.

Și au fost pedepsiți pentru toate astea de un val popular care a dat peste cap orice sondaje și previziuni – un milion de voturi în plus pentru Iohannis nu visa nimeni, orice ar zice acum unii prin editoriale. Iar cei mai mulți dintre votanții în plus fac parte fix din generația care respingea visceral politica acum nici măcar doi ani. Dacă nu face greșeli majore, Iohannis i-a câștigat pe majoritatea de partea lui pe termen lung – iar stânga rămâne cu buza umflată, fără cei care ar trebui să o voteze.

Iar dacă face greșeli, dreapta măcar o are pe Macovei. Fostul ministru al justiției pare a rămâne în afara jocului de putere și anunță o mișcare nouă, care ar putea genera un partid la alegerile de peste doi ani și ar putea-o susține, eventual, la alegerile prezidențiale de peste cinci ani. Stânga n-are mai nimic. PSD-ul a abandonat de mult cauza – nu vă lăsați păcăliți de exercițiile de imagine de zilele astea, își vor relua obiceiurile cu prima ocazie. La Critic Atac sunt vreo 15 ideologi, niciunul capabil să organizeze ceva mai complicat decât o ieșire la bere. Plus că ei vor genera mai degrabă un partid eurosceptic – așteaptă valul potrivit să se cațere pe el, cele de până acum nu i-au lăsat să facă surf. Remus Cernea e Remus Cernea, iar partidele verzi sunt de-a dreptul hilare.

Probabil că singurul personaj care ar putea genera o mișcare de stânga, în momentul acesta, e Nicușor Dan, dacă va ști să-și pregătească așa cum trebuie campania pentru localele din 2016. Și asta doar dacă noului PNL i se pune un văl pe ochi și ne propune iar un Blaga sau Prigoană. Și, evident, dacă nu-și amintește Băsescu între timp că la Primăria Capitalei nu există limită de mandate.

Indiferent ce va fi, vom avea nevoie de o stângă nouă, nu poți avea o scenă politică unipolară. PSD-ul va fi incapabil să se reformeze și se va retrage mai degrabă sau mai târziu în cărțile de istorie. Iar pentru a avea un partid nou, vom avea nevoie de o lege nouă (măcar aia cu minimum 500 de membri, dacă nu chiar aia cu minimum trei). Și, probabil, de răbdarea de a mai ieși o generație de tineri din discoteci direct în secțiile de votare.

Articol publicat inițial pe Vice

PS: Probabil n-am fost destul de clar în paragraful cu Nicușor Dan. N-am zis că e de stânga, am zis că ar putea genera o mișcare de stânga. La fel ca Băsescu, care n-a fost de dreapta, dar i-a adus acesteia unele dintre cele mai mari succese post-revoluționare. Ne e obligatoriu ca mișcările politice să aibă în fruntea lor ideologi (e chiar contrainidcat), ci oameni capabili să pună în mișcare energii pentru o cauză – indiferent care e ea.