Acum câteva luni, m-am dus cu o prietenă la Romexpo, la târgul de carte, și ne-am oprit la standul Polirom, să facem o poză cu Monica Macovei. Am întrebat-o de ce nu candidează și răspunsul ei a fost sincer: „Nu m-ar vota decât cei de pe Facebook“. Dar cu siguranță va găsi voluntari care să o ajute, i-am spus noi – și uite că am avut dreptate. Macovei are destui voluntari, e una dintre cele mai active prezențe din mediul online și sunt mari șanse ca acest tip de campanie să o ducă pe locul trei. Nu îmi fac iluzii că va trece de primul tur, deși ar fi al naibii de mișto să se întâmple asta, dar până la urmă, scopul nu e asta. Candidatura lui Macovei i-a adunat la un loc oameni care vor să trăiască într-o țară decentă, îi va familiariza cu politica pe destui dintre cei care se lăsaseră seduși de sloganul „aceeași mizerie“. N-o să câștigăm (acum), dar măcar o să știm câți suntem.
Campania asta preponderent online a avut însă și efecte perverse. Fiindcă toți marginalii care încercau să canibalizeze anul trecut protestele anti-RMGC, politologi SH și alte personaje mai mult sau mai puțin „publice“ s-au apucat să-și dea cu părerea despre Macovei. Ba că-i prea de dreapta, ba că nu-i suficient de dreapta, ba că are o campanie prea „amatoricească“, ba că de ce nu și-a dat demisia din Parlamentul european, ba că a fost procuroare… I-au atacat programul stângiștii radicali disperați că fanii lor abia umplu o librărie, libertarienii hardcore, feministele cu ochelari de cal, ecologiștii pasionați de pseudoștiință, naționaliștii homofobi, Crăciun și destui alții. S-au mai băgat în seamă, ca de obicei, toți jurnaliștii și comentatorii politici cu nume abreviate în trei litere. Plus destui indivizi de a căror existență n-am auzit până acum, gen Cucerai. De ce-au sărit cu toții pe Macovei? Fiindcă o să-i citească cineva și așa își vor transmite mesajele. De aia s-a plictisit Ernu de analizat programele electorale după doar două (s-a luat și de Ponta, cât să-l facă „de dreapta“) – dacă ar fi scris de Meleșcanu rămânea Critic Atacul fără trafic.
Dar n-o să votez cu Macovei ca să-i enervez pe toți ăștia, ci pentru că, de data asta, voi putea vota pozitiv. Probabil că voi fi nevoit să mă întorc la votul negativ în turul II – prefer să risc cu Iohannis, decât să iasă Ponta, cu toate că PNL-ul rămâne, în continuare, un partid mai vomitiv și mai antipatic decât PSD-ul. Mai sunt totuși două săptămâni și se pot întâmpla multe. Un procent consistent obținut de Monica în primul tur îl va obliga pe Iohannis să-i preia măcar o parte dintre idei – să sperăm că o va face într-un mod în care mă va convinge să-i dau și lui un vot pozitiv.