De ce n-o să scăpăm cu Constituția intactă

S-au strâns deja 1.000.000 de semnături pentru modificarea preventivă a Constituției, de către o asociere de grupări religioase și civile intitulată “Coaliția pentru familie”, în sensul precizării clare că o căsnicie presupune un bărbat și o femeie. Sprijinită activ de Biserica Ortodoxă și de alte culte religioase și aplaudată de pe margine de tot felul de găști, de la proto-neo-legionari la proruși și de la conservatori de orientare americană la foști miniștri de externe, Coaliția e la un pas de a împinge cartoful fierbinte în brațele unui Parlament aflat în an electoral. Capacitatea de lobby a grupării e deja demonstrată. De la introducerea aceleași sintagme în cel mai recent Cod Civil, până la blocarea oricărei tentative de a reglementa vreun parteneriat civil pentru cuplurile gay sau de a introduce educația sexuală în școli – doar cu ora de religie au dat un pic greș, deși au militat activ pentru obligativitatea ei –, Coaliției i-au ieșit mereu combinațiile.

Și, degeaba discutăm noi pe Facebook, o să-i iasă și acum. E de ajuns să te uiți un pic pe harta Europei ca să vezi ce culoare se potrivește mai bine României când vine vorba de legalizarea căsătoriilor gay. Cu roșul sunt trecute țările în care Constituția limitează căsătoria la bărbat/femeie:

samesex mariage europe

 

Să nu ne amăgim că n-o să se ajungă la Referendum sau că va fi respins la Curtea Constituțională, cum văd că își închipuie unii pe Facebook. Să nu uităm că avem un Parlament care a aruncat ani de zile cu fonduri pentru biserici, în stânga și în dreapta, și că președintele Curții, Augustin Zegrean, e la fel de habotnic homofob ca și restul găștii.

Mai degrabă, hai să vedem cine sunt cei care vor să modifice Constituția și unde bat ei cu adevărat. Conform site-ului Coaliței, avem 22 de asociații, în general creștine. Destul de multe sunt dedicate familiei (evident, tradiționale), dar avem și una “pentru ora de religie”, vreo două anti-avort (sau “pro viață”) și vreo trei care au treabă cu autismul. Inițiatorii revizuirii sunt însă 16 persoane private, Liana Stanciu, Șișu și Vlad Miriță fiind cei mai vizibili. BOR-ul sprijină formal și logistic inițiativa, dar nu și-o asumă în vreun fel ca aparținându-i, la fel și alte culte religioase.

Ideea nu-i proaspătă. În 2013, pe vremea când fostul viitor președinte Antonescu se visa inițiator de Constituții noi, Coaliția pentru Familie făcea public un document mai extins cu idei de modificare. De acolo și-au extras articolul ăsta, fiind convinși că e cel mai ușor de împins în legea fundamentală, mai ales având în vedere homofobia latentă a Românilor. Dacă ar fi venit cu propunerile din 2o13, am fi discutat acum și despre:

(4) Fiecare copil are dreptul la o mamă şi un tată,

cu problemele evidente legate de familii monoparentale și divorț care ar fi generat un asemenea text, sau:

(2) Baza valorilor poporului român se regăsește în tradiția creştină, pe care statul are datoria de a o proteja

un text pe care, cine a dat un pic prin zona de dreapta, îl recunoaște imediat.

Grupul încerca atunci să schimbe inclusiv posibilitatea de a modifica Constituția prin referendum, prin scăderea numărului de smenături la 250.000, eliminarea condiționărilor geografice actuale, dar, mai ales, eliminarea filtrului parlamentar:

ARTICOLUL 151(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Excepție face propunerea de revizuire a Constitutiei inițiată de cetățeni.

Propunerea asta avea o bătaie mai lungă, fiindcă preocupările Coaliției pentru familie nu se opresc la căsnicie, pretextul mariajelor gay fiind doar Bau-Bau-ul cel mai la îndemână. O consultare publicată înainte de a le veni ideea Referendumului ne arată mai clar cam ce și-ar dori de la o Românie după chipul și asemănarea lor. Sar peste problemele identificate, să zicem că nu-s neapărat toate parte a viziunii lor (antivacciniștii n-au trecut de filtre), și merg direct la soluții. Pe lângă tot felul de idei pentru sprijinul familiei care par, cel puțin la prima lectură, normale pentru o asemenea coaliție, avem, ordonate după priorități, următoarele propuneri care mi se par puțin bizare:

Taxare preferențială pentru familii, începând cu reducerea impozitelor pe venit și proprietăți la cuplurile căsătorite (o formă de „taxă pe celibat”) și continuând progresiv cu reduceri de câte 10% pentru fiecare copil.

Recunoașterea și remunerarea „meseriei de mamă”: a. O sumă substanțială pentru fiecare naștere, începând de la cel de-al doilea copil, destinată exclusiv uneia din următoarele opțiuni: a). rentă viageră pentru mamă, b). construcția sau renovarea locuinței, c). bursă de studii pentru copii.

Campanii de publicitate pro-natalitate sponsorizate de stat (Franța, Cehia). De asemenea, apologia virtuților familiilor mari (Cehia, Rusia).

Descurajarea/ restricționarea avorturilor.

Stoparea subvențiilor publice pentru avort și contraceptive și direcționarea fondurilor către servicii de sănătate maternă.

Descurajarea divorțului prin a) anularea posibilității „divorțului la notar”, b) timp de răzgândire, c) taxe mai mari.

Să nu mai poată fi adoptați copii de către persoane singure, ci doar de familii nucleare.

Sprijinirea cuplurilor infertile în vederea adopției sau pentru remedierea afecțiunii prin tehnologii procreative etice (NU prin fertilizare in vitro).

Într-un final, aș zice că aproape din fericire, s-au limitat la articolul despre căsătorie din Constituție, iar motivația e o mostră de gândire conservatoare de templu asediat:

Pentru a fi prevenite evoluțiile nefaste din alte țări, unde căsătoria a căpătat accente caricaturale, fiind contractată în principal pentru obținerea de avantaje fiscale/locative ale partenerilor, care pot fi, mai nou, și cupluri unisex, dorința tuturor celor care ne-au răspuns este ca acest principiu al protejării familiei întemeiată pe căsătoria monogamă, heterosexuală, precum și pe dreptul și obligația părinților de a-și crește și educa copiii să fie înscris în textul Constituției. Aceasta este unica lege care nu poate fi modificată prin voință politică sau presiuni exterioare venite pe fondul „imperialismului cultural”, care exportă către România măsuri distructive, anti-familie, adoptate în diverse țări din Occident.

Acum, întrebarea nu mai e dacă le va reuși sau nu mișcarea asta, ci spre ce habotnicii și bizarerii ne vom îndrepta de acum încolo, când își vor da seama, cu adevărat, de puterea pe care o au.