E destul de greu să definești cine e în spatele Coaliției pentru Familie, fiindcă adevărul e că e o aliniere ciudată de interese diverse. Președinte îi este Mihai Gheorghiu, un fost CDR-ist, care s-a remarcat prin prezența suspectă la scandalul de acum câțiva ani dintre Noua Dreaptă și spectatorii la un film cu tematică LGBT de la Muzeul Țăranului Român (unde era director adjunct). Mandatar finaciar e o organizație anti-avort condusă de Bogdan Stanciu, un fondator al Noii Drepte care a reprezentat Coaliția la Budapesta, la un congres al familiilor în care îți dădeau mâna conservatori ultrareligioși americani cu miliardari ruși putiniști. Între cei 16 inițiatori sunt tot felul de personaje, unele de mult retrase din prim-plan, inclusiv un preot, deși BOR nu e membru CpF, doar “susținător natural”. O primă inițiativă de acest gen, încheiată fiindcă nu s-au strâns destule semnături a fost pornită de Peter Costea, un româno-american cu ceva bani, care ulterior a fondat Alianța Familiilor din România, membru important al Coaliției.

Prin culise, fără a fi neapărat asociați direct cu CpF, bântuie pro-ruși precum Capsali, legionari precum cei de la asociația Rost, tot felul de politicieni interesați, afiliați tuturor partidelor din Parlament, dar în special liberali, diverși “ziariști” de la siteuri care susțin iliberalismul, plus ILD-iști și conservatori pro-Trump, cărora nu le plac primii, dar mai mult nu le plac homosexualii. La asta se adaugă diverși indivizi interesați de “neutralitate”, de “dreptul poporului de a se exprima prin referendum”, dintre care unii cred sincer în asta, alții le propovăduiesc doar pentru a mima “centrul”.

Haosul ăsta te face să nu prea poți defini clar Coaliția, fiindcă orice ai spune, n-ar fi precis, are susținători prea diverși. Doar că fix ăsta a fost scopul referendumului, încă din prima secundă. Pur și simplu, oamenii s-au întâlnit, și-au pus pe hârtie doleanțele și au căutat cea mai simplă cale să adune în spatele lor cât mai mulți oameni. Au găsit o minoritate suficient de slabă și au sărit cu toată puterea pe ea știind că sunt suficienți indivizi care vor găsi diverse motivații raționale să le sprijine demersul, fără să placă neapărat Coaliția. Practic, au găsit cel mai mic numitor comun care-i unește pe acești oameni: definiția familiei.

Că fix același tip de demers a fost folosit cu mai mult sau mai puțin succes în tot Estul Europei, că Rusia se vinde drept apărătoarea tradiției, prin Biserica lor Ortodoxă, și că scopul, pe termen lung, e să creeze o nouă “cortină de fier” fix prin mijlocul UE, e 0 altă poveste. Până una alta, Coaliția are nevoie de o victorie la referendum pentru a se duce cu voturile în spate la politicieni să le spună: “Uite, mai avem o listă de alte 49 de măsuri și suntem sprijiniți de milioane de oameni, pune-ți-le acum în aplicare”. Altfel, vor amenința cu crearea unui nou partid conservator (pe care nu m-ar mira să-l creeze oricum) sau cu alt referendum, pentru cine știe ce altă tâmpenie. Probabil vor mai pierde dintre susținătorii de acum pe drum, dar știu și ei asta, și-au căutat bătălia care să le maximizeze numărul de voturi.

Dincolo de asta, e clar că Coaliția nu trebuie definită drept legionară, ultraconservatoare, dughinistă, iliberală, bigotă, dughinistă sau mai știu eu ce, fiindcă nu e neapărat una dintre chestiile astea, e într-un fel toate la un loc. Eu i-aș zice, pur și simplu, sinistră. Și-aș încerca, pe cât posibil, s-o opresc.

PS: Că USR nu pricepe asta, e deja doar problema lor.