Se tot vorbește despre posibilitatea unor liste electorale comune USR, PLUS, PNL pentru europarlamentare. Acest lucru este imposibil. Și o să explic de ce.
În primul rând, USR și PLUS au un public pretențios. Dacă aceștia nu acceptă sau aceptă cu greu un limbaj ca a lui Caramitru, o situație ca cea a avocatului Iordache sau alta existența unor naționaliști în partidele acestea, de ce i-ar accepta un partid cu personaje toxice precum Daniel Gheorghe, Mihail Neamțu sau Florin Roman. Ca să nu mai vorbim de o listă comună care l-ar conține, dacă nu pe Crin Antonescu, cu siguranță pe Vasile Blaga.
Apoi, avem problema familiilor politice europene. PNL face parte din Grupul Popular European, USR și PLUS se vor înscrie cel mai probabil în ALDE în gruparea lui Macron.
Ca să nu mai vorbim de faptul că nici măcar nu e sigur că PNL și ar dori o asemenea listă. Este totuși principalul partid de opoziție și vrea să își păstreze acest loc. De aici și atacurile la adresa USR și PLUS.
Alegerile europarlamentare sunt primele dintre o serie de patru alegeri, iar scorurile obținute de partidele de opoziție în primăvară vor determina felul în care acestea se vor raporta la următoarele trei scrutinuri.
Mi se pare mai bine să se facă alianțe punctuale, pe baza unor acorduri limitate și clare, pentru primul sau al doilea tur de la prezidențiale, pentru alegerile locale și, eventual, pentru cele generale, – sau după, dacă se pune problema guvernării –, decât să se piardă votanți pentru că partide noi, care promovează un nou tip de politică, se aliază când nu e cazul cu un partid vechi și compromis.
Da, este nevoie de alianțe și de politică realistă, dar alianțele trebuie făcute doar atunci când sunt strict necesare și trebuie încercată limitarea influenței toxice a vechilor politicieni. De cât de mult vor reuști USR și PLUS să facă asta depinde felul în care va arăta România multă vreme de acum încolo.
