Mai știe cineva care a fost ultimul protest Uniți Salvăm și despre ce era el? Au participat oare mai mult de 200 de oameni? Ceea ce pornise ca un tsunami care părea că o să ia pe sus o clasă politică debusolată s-a transformat într-o balticică plicticoasă care nu mai sperie pe nimeni. O pagină cu 50.000+ like-uri care păreau a se transforma la un semn în măcar 15.000 de oameni în stradă abia dacă reușește să primească câteva share-uri.

Adevărul e că Uniți Salvăm a fost doar despre Roșia Montană. A fost un moment din ăla de “până aici” pe care nu-l poate prevea (sau provoca) nimeni, cauzat de un sat aflat la mama naibii, pe care nu l-au vizitat nici 1% dintre protestatari, dar care a funcționat fix ca firul de nisip rătăcit într-o scoică – a coagulat în jurul său ceea ce părea la un moment dat să devină o perlă. Și fiindcă pericolul părea iminent, fiindcă “monstrul” părea atotputernic, oamenii au trecut peste antipatii personale, ideologii și interese. Ecologiștii au defilat cu naționaliștii, Ghinea cu Ernu, până și Radu Gyr și-a găsit loc pe afișe.

Problema e că, dincolo de Roșia (care oricum n-a fost salvată, doar s-a amânat cauza), nimeni nu știa prea bine ce mai e de salvat. Unii au vrut să salveze și DNA-ul, dar alții erau prea anarhiști, nu le păsa de o instituție de stat. Alții au crezut că pot extinde ecologia la gazele de șist, dar aici a început discuția despre americanii răi și rușii invizibili care a mai fugărit niște protestatari (între timp, americanii au plecat și rușii au rămas invizibili). Critic Atacii ar fi vrut să genereze o Syriza locală, în timp ce filera civilă a PNL-ului încerca să preia conducerea prin învăluire, dar fără folos. Bolnavii de conspiratită și naționaliștii s-au retras pe siteurile lor deținătoare de adevăruri absolute. Uniți Salvăm s-a pleoștit.  

Într-un final, doar niște politicieni par să fi capitalizat cât de cât povestea asta, profitând de alegeri: Monica Macovei a profitat de colțul cu DNA-ul a protestatarilor, dar i-a pierdut pe drum pe toți ceilalți, iar Iohannis i-a luat pe toți la pachet pentru două săptămâni, doar fiindcă Ponta s-a dovedit prea tupeist și nesuferit. Dar, sincer, nu cred că Uniți Salvăm mai conta în vreun fel pe vremea aia.

Adevărul e că mulți s-au gândit să facă ceva cu oamenii ăia din stradă, că păreau mulți și dornici de acțiune, dar cu toții au pus în față propriile proiecte, ideologii, obsesii. Erau prea multe, prea confuze, prea neclare, prea din alte lumi. Surprinzător, singurii care n-au încercat să capitalizeze mișcarea asta sunt cei care au câștigat ceva de pe urma ei. Domnii ăia care ne spun mereu la TV “Pentru o viață sănătoasă, faceți cel puțin 30 de minute de mișcare pe zi” n-au încercat să completeze afirmația cu “sau un marș de 10 kilometri pe weekend”, deși ar fi fost îndreptățiți să o facă.