5 întâmplări care au marcat 2017

Protestele #rezist. Nu cred că le putem separa pe perioade, practic totate protestele din acest an au avut o continuitate – și, din punctul meu de vedere, sunt doar o urmare firească a protestelor Roșia Montană și a celor ulterioare. S-a format o generație activă civic. Uneori protestele reușesc (vezi blocarea proiectului Roșia Montană, căderea guvernului Ponta, oprirea ordonanței 13 sau chiar și faza ciudată cu târgul de Crăciun), alteori par a eșua (precum în cazul actual, cu legile justiției), dar, per total, influențează drastic ceea ce se întâmplă acum în politica românească.

Căderea statului ISIS. Gruparea teroristă n-a dispărut, ba chiar e activă în multe locuri din lume, dar regiunea pe care o controlau în Siria și Irak s-a subțiat, practic, până la anihilare, mai ales după ce au pierdut Mosulul. Mulți încearcă să-și aroge această „victorie” – care nu-i de fapt atât de importantă, pentru că „statul ISIS” era oricum un accident istoric. Totuși, aș spune că, odată eliberați de povara gestionării unui teritoriu, ISIS se vor concentra pe haos și asta se va vedea în 2018.

Moartea Regelui Mihai. Așteptată de mult (era și bătrân, și bolnav), ne-a luat totuși pe nepregătite prin felul în care am reacționat, ca stat, la acest eveniment. Dincolo de tentativele de a profita politic de asta, să recunoaștem că un guvern condus de un partid care a fost dușmanul natural a Regelui Mihai s-a achitat impecabil de sarcina organizării funeraliilor celui care a fost ultimul șef de stat care a prins cel de-Al Doilea Război Mondial. Poate că au fost și repetiții pentru următorul fost șef de stat care va avea parte de astfel de onoruri, dar totuși… Altfel, Casa Regală va trebui să se redefinească dacă vrea să mai existe, ca alternativă, în perspectivele României moderne.

Investigațiile lui Robert Mueller. Faptul că o comisie specială investigheză posibila interferență rusească în alegerile prezidențiale americane din 2017 e un subiect care va duce la multe filme și seriale, peste câțiva ani. Fie că-i adevărat (cum pare a crede cam toată presa mainstream) sau doar o vânătoare de vrăjitoare din categoria maccarthysm-ului, politica americană din acest final de deceniu va fi definită de ceea ce descoperă Mueller – sau de eventuala lui demitere de către Trump.

Plecarea lui Nicușor Dan din USR. Zbaterile prin care a trecut acest tânăr partid, generate de modul în care a ales președintele fondator să se poziționeze față de un referendum care nu se mai întâmplă, au dus, până la urmă la o separare care, pe termen lung, ar putea fi benefică pentru ambele tabere. Nicușor Dan va putea deveni un candidat independent la primăria Capitalei, aflată de prea multă vreme în mâinile PSD-ului, în timp ce USR-ul a scăpat de eticheta de jucărie personală și devine, încet-încet, partid politic.

De urmărit în 2018

O groază de alegeri. Evident, unele din acestea sunt cu rezultat cunoscut dinainte, precum cele din Rusia, Venezuela sau Egipt, dar altele vor fi interesante. Pentru noi, contează ce se va vota în Ungaria și Moldova, dar și Cehia sau SUA (unde Trump ar putea pierde Congresul). Altfel, Cuba va fi interesantă doar dacă Raul Castro decide să-și numească un succesor, cum se speculează acum.

Catalonia. A luat foc în 2017, dar noua tură de alegeri ce tocmai se desfășoară va defini 2018. Fiindcă, indiferent cine câștigă, discuția despre un referendum pentru independență va continua. Rămâne de văzut dacă de data aceasta se va merge pe calea încercării de a modifica mai întâi constituția Spaniei sau partidul aflat la putere în Spania va încerca să îngroape discuția.

Referendumul Coaliției pentru Familie. Nu, n-am scăpat de ei. Au fost amânați mai mult decât ne-am fi gândit, dar, mai devreme sau mai târziu, discuția asta va fi readusă în piața publică. Și eu chiar nu cred că nu se va ajunge la vot.

Premierul Dragnea. Bătălia pentru putere va continua, fiindcă Dragnea va încerca, în continuare, să-și faciliteze accesul la putere. Chiar și Timofte, oricât de obedient ar părea, poate deveni un contracandidat în PSD – și Dragnea nu vrea contracandidați. Nu cred însă că se va ajunge la o bătălie pe față cu Iohannis, nu pare stilul lui.

Prăbușirea lui Firea. Va reuși primărița Caputalei să oprească căderea în sondaje? Mă îndoiesc. Există, la nivel politic, mitul că Primăria Bucureștilui te poate propulsa la Cotroceni, fiindcă s-a întâmplat asta cu Băsescu. Doar că Băsescu chiar a avut niște chestii cu care să se laude (a curățat străzile de chioșcuri și a făcut ordine în haosul taximetriei), plus că, mai apoi, a profitat de ostilitatea pronunțată a unui consiliu local dominat de PSD. Firea trebuie să gestioneze 8 ani de haos creat de Oprescu și nu cred că are timp să întoarcă ce se întâmplă în Capitală în favoarea sa.

Pentru Brrlog. Citește restul opiniilor aici.